Sari la conținut

Ce este și ce nu este SPIRITUALITATEA

Mai nou spiritualitatea este o modă.
O fiță, pentru mulți.
Un trend cool care te transformă de la o zi la alta în Făt Frumos sau Ileana Cosânzeana. Și, pentru unii, o sursă de bani.
Este aglomerație la ‘Body, Mind and Spirit’. Poate este bine așa, căci suntem diferiți și deschiderea fiecăruia poate folosi drumuri diferite.

arbore la Fatehpur Sikri

Am învățat despre spiritualitate în timp.
‘Cutare este un om spiritual’!
În pruncie înțelegeam prin asta erudiție, bun simț, simț al umorului și respect.
Apoi am înțeles că spiritualitatea poate fi un aspect definitoriu pentru oameni de cultură și de multe ori am auzit numiți așa preoți, călugări … Asocierea conceptului de ‘spiritualitate’ cu cel de divinitate, trecut prin religie și aplicat unui om. Unei ființe.
Eu cred ca spiritualitatea este o căutare, o decizie, o determinare a ființei de a-și găsi rădăcinile, de a onora divinul dinlăuntru. Este chemarea și dorința de regăsire, de integrare conștientă în totul creației.
Spiritualitatea apropie pe individ de sine și îl deschide catre propria esență divină, de însăși ființa sa, oferindu-i o cale de înțelegere. Dar, și mai important, instrumente de creație, de zămislire a propriei realități, a propriei lumi, al propriului univers.
Conceptul de ‘acceptare’ înlocuiește conceptul de înțelegere.

Spiritualitatea este stare, o acțiune individuală și strict personală manifestă clipă de clipă. Esti spiritual în orice clipa în oricare loc.

Calea concretă de manifestare a spiritualității este credința.
Declanșatorul manifestării este intenția.
Mediul de propagare al credinței este dat de deschidere și acceptare.
Atenția și vigilența reprezintă elementele de orientare în acest continuum.
Reperele reale sunt cele date de iubire.

Paris-sacre coeur

Pentru mine spiritualitatea nu mai este nicidecum ceva tehnic, cuantificabil. Nu este filozofie sau religie. Nu este un set de norme si nici obiective de atins. Si nici lucruri de demonstrat. Nimic de învățat. Nimic de știut.
Este o stare în care avem tot mai puține ‘butoane’ sau orgolii distructive. Pentru noi înșine sau pentru alții. Orgoliul dătător de războaie.
Reclame și manipulări și constrângeri nu mai au sens din moment ce nu mai există criterii de adresare.

Există doar libertate și liber arbitru.
Imposibilul nu mai este imposibil prin aparent simpla ignorare a ideii de limite. Acestea sunt setate de acceptarea educației și a cutumelor, a precedentelor. Odată acestea trecute prin filtrul lui ‘eu simt că’ … și acceptarea și educarea acestui simț, accesul la adevăr este realizat. Disponibil pentru toți. Gratuit.

Eliberarea de ideea de limite și de ‘nu se poate’ se face doar după decizia fermă de a ajunge in acest punct. Eu am reușit să iau această decizie după mult lucru. În cea mai parte ghidat, pentru că sunt meseriaș în a fugi și a mă ascunde. În primul rând de mine însămi.

Eu văd spiritualitatea ca pe ceva continuu, atotcuprinzător. Credința și legătura cu divinul, cu elementele primordiale superioare.
Exemplul care îmi vine în minte este că, pe masură ce am prins a afla, a accepta și a mă deschide, termenul de COINCIDENȚĂ a fost înlocuit de SINCRONICITATE (sună tare șmecher), iar acum m-am dumirit că aceste evenimente sunt doar materializări ale cererilor, intențiilor, proiecțiilor, gândurilor sau fricilor mele. Universul le ia de bune și le manifestă. Și nu cunoaște negația. Ai grijă ce-ți dorești și cum ceri!

‘Cele 7 direcții’ este doar un alt punct de intrare în această zonă a recunoașterii și integrării. Care mi se potrivește mie. Poate și tie.

Oficiul Postal din Daphne - Athos
Sunt deseori întrebat cum am ajuns aici. Răspunsul ar fi mult prea lung, ar fi nevoie și de experimentarea a tot ce am făcut, simțit sau decis eu. Și asta este imposibil, deoarece fiecare avem propriul sistem de repere, de perceptie, raportare, interpretare, decizie și propriul liber arbitru. Nu pot să simt sau să descriu vreodată durerea ta de măsea. Sau foamea ta. Sau plăcerea ta. Chiar dacă mi le descrii îndelung și detaliat. Eu voi înțelege doar ce am experimentat eu, cu, posibil, acelasi cuvânt pe care îl folosești și tu.

Omul este ca orice sistem deschis: conține și este compus din materie de diverse naturi și densități, are intrări și ieșiri și regulamente interne de funcționare – programe, înțelegeri, emoții și liber arbitru. Tu ești cel care alege cu ce te hrănești, cu te raportezi la propria viață și ce lași afară. Adică cum relaționezi și ce lup hrănești.

Prietenul invizibil

Pentru mine, minte de inginer, chiar dacă începutul drumului a fost emoțional și de încredere în percepții, s-a smintit, a devenit apoi un bloc închis emoțiilor și intuițiilor. Călătoria spre mine, spre revenirea la ‘starea de copil’, a trebuit să includă mintea. Înțelegere. Cunoștințe despre… Apoi am permis experimentarea.
Știu că ‘out there’ sunteți mulți ca mine, care puteți folosi drumul meu pentru voi. Pentru voi Suria mi-a dictat ce am de făcut și ce capitole trebuie să cuprindă cartea cu aceste uși deschise către viață.

Până una-alta te îndemn să nu te oprești nicio clipă din drumul tău și să crezi în tine, onorându-ți ființa încontinuu.

Mai multe poți găsi pe site-ul www.calatoriaspretine.ro.
Și, dacă crezi că îți pot fi de folos, vei ști să dai de mine.

 

Foto: din arhiva proprie

Roxana and Paul at Taj Mahal

Comments

comments