Am crescut pe culoarele Spitalului de Urgenta. Slava Cerului nu pentru ca as fi avut probleme medicale ci pentru ca eram rasfatata tuturor colegilor mamei mele.

Crescand in umbra unor medici ca Lascar sau Bradisteanu, nu-mi puteam imagina alta cariera decat cea in halate albe.

Asta pana cand o vizita neprogramata in morga spitalului si, instantaneu, intalnirea cu podeaua ei, mi-a anulat optiunea.

Apoi 2 piese exceptionale de teatru simtite pana in rarunchi mi-au dat un nou sens vietii. Am inceput pregatirea in arta teatrala, cu Scoala Populara de Arta si Cercul de teatru al liceului si toata lumea ma vedea noua Maia Morgenstern.

In afara prof’ului meu de engleza, Tom, care o tinea mortis ca penita mea ar trebui sa fie principalul instrument al castigului existentei mele. Si uite asa m-a trimis la prima sedinta a revistei SALUT. Eram fascinata. Atat de personalitatea lui George Mihaita cat si de perspectiva care mi se oferea: aceea de a continua sa fiu copil curios si bagacios tot restul vietii si sa mai fiu si platita pentru asta!!!

Adolescenta mea a fost marcata de acest paradox. Asa ca am tradat scena pentru Scoala Superioara de Jurnalistica. N-am regretat nici o clipa. Am avut profesori senzationali si imi place sa cred ca nu i-am dezamagit. Am crescut firesc, de la presa scrisa si fotografie, la televiziune. Am trecut de la revista Salut la Privirea, la Unica, Beau Monde, Libertatea, Ecran Magazin, revista Plafar, apoi Pro TV, Acasa tv, B1 tv, Kanal D, TV Paprika, Look tv si TVR 2.

Am adaugat un Master in PR si Publicitate si am organizat orice eveniment si campanie de PR posibile. Fiind si persoana publica indragostita de scena, am inceput sa prezint si sa moderez evenimente de orice fel, de la conferinte de presa la Gale si festivaluri de anvergura. Imi place maxim contactul direct cu publicul si asta, fara falsa modestie, s-a simtit la fiecare eveniment.
De la lansari Ferrari, conferinte de bussiness si comunicare la Gala “Femeia Conteaza” sau Rotary.

La 35 de ani am simtit nevoia sa-mi pun in ordine viata. Viata profesionala era splendida, dar in cea personala ma simteam ca un hamster pe roata lui. Asa incat am inceput lungul drum catre … cel mai aproape loc, dar de care am fugit mereu: Eu insami.
Intai cu terapii si apoi cu diverse cursuri de dezvoltare personala. Reiki, Prananadi, Yoga, Calatoria, Donna Divina, Yumeiho etc. Am inteles ce vreau de la mine si de la familia mea. In aceasta minunata calatorie am avut alaturi un prieten drag ce intre timp mi-a devenit sot, partener de afaceri si de ONG. Aceasta asociatie a fost creata impreuna cu Paul, si cu doua veritabile doamne, dragi sufletului meu: Carmen Pastiu si Cristina Bogdan. 

Asociatia am numit-o ”Calatoria spre tine”, tocmai pentru ca ne dorim sa ajutam si alte suflete, in special femei, sa-si regaseasca drumul lor. Prima modalitate va fi aducerea in Romania a programului (de dezvoltare personala rapida, as putea zice), Donna Divina.

Anul trecut, fetelor noastre (doua ale mele si una a sotului meu) li s-a alaturat o noua printesa, productie comuna, splendida si pretentioasa in acelasi timp. Ne cere atentia, ziua, noaptea, incontinuu. E un nou test pentru mine si pentru noi. Furtuna hormonala a sarcinii si a nasterii m-a prins din nou si m-a aruncat in senzatia de haos si pierderea totala a controlului. Doar ca acum nu sunt singura si, cel mai important, stiu sa-mi ascult sentimentele, emotiile si sa fac din ele comori.

Am descoperit ca esential in viata nu este sa nu cazi ci sa-ti asculti cazaturile, pentru ca in ele vei gasi solutia pentru cel mai suplu, sanatos si benefic salt inainte.

Stiu ca anul 2016 va fi unul de rascruce pentru mine si familia mea. Vom descoperi sa functionam in parametrii optimi pentru toti, iar alaturi de jumatatea mea vom initia si desfasura proiecte de suflet atat personale cat si comerciale. E un an pe care il simt de asezare, dupa zbuciumatul an 2015. Asa sa ne ajute Universul, pentru noi si toti cei din jurul nostru!

Ne vom intalni des in acest an, pe diverse cai, asa ca, sa auzim doar de foarte bine! Multumesc tuturor celor care mi-au scris pe Facebook sau mi-au spus direct ca au apreciat aparitiile mele media si ca si le doresc mai dese! Asta mi-a confirmat faptul ca rolul de comunicator pe care il simt si mi l-am asumat pana la nivel celular aduce beneficii. Si asta imi da aripi pentru mai departe!

Viata e frumoasa, in toata complexitatea ei!

Roxana Gabor – Iliescu

Post a Comment