Manifestarea Și Timpul Prezent – Entuziasmul

Uncategorized

Legătura dintre entuziasm și materializare.

În viață văd pe cei care sunt mai tot timpul pe val, care pare că au mereu ‘noroc’ si cărora le merge din plin față de efortul relativ, aparent pe care îl depun. Abundența este mereu prezentă, cumva, în viața lor.
Dacă ‘realizarea’, ‘iluminarea’ este mișcarea energiei dinspre planul material spre cel spiritual, aducerea energiei din planul spiritual în cel material este ‘manifestarea’ – sau ‘materializarea’.
Cei care vorbesc despre asta, de regulă chiar ei buni manifestatori, se referă la un fel de ritual, la mai multe elemente care apar in mod similar în majoritatea declanșatorilor de manifestare.
Toți vorbesc despre o proiecție în timp și spațiu, în care manifestatorul se percepe deja, cu toate simțurile, ca fiind parte din manifestarea deja împlinită. Adică ne proiectăm, cu detalii, în realitatea de când intenția noastră este materializată, insă la timpul prezent. Cu cât mai multe detalii, cu cât mai implicate TOATE simțurile, cu atât mai bine: vizual / vedere, tactil, olfactiv, gustativ, auditiv.
Cum se aude – ce sunete, ce zgomote apar, cum arată – formă, culoare, ordine, compoziție, cum se simte tactil, senzorial – textură, consistență, poate un curent de aer / senzații de plutire, ce gusturi sunt implicate, ce si cum miroase – arome, miresme.
Cum arată? Cum funcționează? Are o structură? O formă? Miros? Unde se află / se desfășoară? Cât mai multe detalii. Cine mai este implicat? Care este relația cu celălalt / ceilalți? CARE ESTE BENEFICIUL MEU?
Însă cea mai importantă este emoția: să simți cum vei simți în manifestarea intenției tale, să respiri cum vei respira atunci, și toate acestea chiar la timpul prezent.
Orice proiecție de acest gen are o încadrare temporală – când se împlinește proiectul meu? Un termen clar și precis.
Dacă intervine mintea sau percepeți în corp reacții sau mesaje negative sau contradictorii, opriți sau reconsiderați proiectul, apoi luați-o de la început.
Unii zic că aceste proiecții sunt consacrate unui scop înalt, adresat
mai multor ființe, scop care îl transcede și înglobează pe cel personal. Și totuși, vorbind despre proiecte individuale, personale, curgerea este eu – noi (cuplu, familie, grup – firmă, echipă, partid), apoi mai general: națiune, omenire etc.
Dacă este un proiect colectiv – 2 sau mai mulți – evident și aceste proiecții sunt comune și consultări, chestionare și ‘visare’ / meditații catalizează.
Toată această energie este ridicată în chackrele superioare prin atenție și intenție, predate Universului – ‘Swaha’, sau, în varianta ortodoxă, ‘facă-se voia Ta’. Intenția a fost lansată cu detalii, încadrări temporale și spațiale și emoții. Apoi ‘declanșatorul’ devine observator, urmărind vigilent, în gratitudine, mulțumind pentru fiecare etapa de progres al materializării.
Evident, lucrarea va continua și în planul material, însă cu ghidarea și inspirația divină, fără îndoieli, doar cu încredere. În mod armonios și divin integrat.
Job done!

Foarte mulți inițiați vorbesc despre ‘spargerea’ trecerii prin timp într-o multitudine de momente ‘acum’, momente de prezență totală în moment, situație și emoția acestora, folosind proiecțiile mai-nainte definite pentru fiecare dintre acestea: un anume proiect sau etapă a sa, o întâlnire, un examen, eveniment sau orice ocazie de orice fel. Este ce face orice businessman în pregătirea unei întâlniri. Frumusețea este că, într-un fel, funcționează și retroactiv, fiind posibilă trimiterea de energie și lumină spre o situație trecută. Unul din efecte eate schimbarea percepției și emoției asociate.
Dar… Keep it simple!

Experiența mea în Bali a fost, din punctul de vedere al materializărilor, foarte intensă.
Natura, mediul, frumusețea mă proiectează incontinuu în timpul prezent, în ‘moment’. În acest exemplu, în principal ca și efect al prezenței unei bogății de culori, arome, texturi, gusturi, sunete și peisaje, toate exotice, deosebite de mediul în care trăiesc de obicei. Dar pentru mine este la fel la un concert de muzică simfonică sau în prezența frumuseții, mai ales a inocenței si enormei străluciri a copiilor.

Omul de știință rus A. Migdal se referea la capacitatea de a te entuziasma, în contextul muncii de cercetare științifică, mai ales cea de înalt nivel. Unii exprimă în clar că gradul de materializare este direct proporțional cu cantitatea de plăcere pe care ne-o îngăduim pe parcursul acestor materializări ale intențiilor.
Experiența mea este că, mai ales la fiecare început de proiect, de drum, de relație cuvântul care descrie cel mai bine starea mea este ‘entuziasm’. Entuziasmul m-a făcut mereu să realizez lucruri care păreau imposibile, și asta la un nivel remarcabil. Fiind în esență un visător, mereu am în vedere un scop poate prea general, care se adresează unui grup numeros sau categorie de ființe, oameni sau plante, de regulă. Plăcerea și mulțumirea mea vin din drumul spre obiectiv, uneori chiar din atingerea obiectivului în sine. Banii – recompensa materială – vin mereu ca o consecință a acestora. Cu cât îmi place mai mult și mă simt mai liber, cu atât mai mulți bani vin, și parcă mai ușor și mai plăcut. Când am un scop clar, o destinație pentru aceștia, chiar într-o ‘conjunctură imposibilă’ totul evoluează mai mult decât remarcabil, de multe ori pe muchia lui ‘fantastic’. De regulă ce vine acoperă necesarul – ce am cerut. În ce privește scara cererii reconsider acum: este no limit, și acum numesc cifra, moneda, scopul și termenul limită.
Am, în continuare, capacitatea de a mă entuziasma! Păstrarea entuziasmului pentru un proiect trecut de prima – primele etape este o provocare pentru mine.

Relația mea cu energiile care ne înconjoară este din ce în ce mai bună, pe măsură ce învăț să ascult și ascult și mulțumesc pentru ce primesc – chestii materiale sau, de cele mai multe ori, nemateriale.
De la simple gânduri sau întrebări, simple și concrete, pe care mi le pun, și la care primesc răspuns în cel mai scurt timp posibil, la dorințe clare referitoare la stări, evenimente sau ‘întămplări’, care se petrec în cel mai scurt timp posibil, la chestii care sfidează legile fizicii newtoniene, cum ar fi, de exemplu, o hârtie aruncată cu intenția de a intra într-un coș, aruncată, însă, evident, într-o direcție greșită și care își schimbă brusc direcția într-un mod total ilogic și intră în coș!
Mesaje și răspunsuri îmi vin prin vorbe cate ajung când am nevoie de ele, cumva, la mine, prin așa zise coincidențe – sau, mai neo-academic, ‘sincronicități’, poate o melodie la radio care se suprapune cu sens și înțeles peste o conversație sau gând, poate un cuvânt scris pe cine știe unde….

O categorie aparte sunt acele ocazii în care am nevoie de ceva material pentru un scop concret, precis – o resursă materială, fizică: bani sau orice altceva, și fără a o cere explicit vreunei ființe vii primesc – cu împrumut sau ca și dar – acel ceva care îmi trebuie deseori de unde mă aștept mai puțin! Mă prind, zâmbesc și mulțumesc.

Evident, aici există și un minunat revers al medaliei: nu de puține ori Universul mi-a cerut mie, mai explicit sau nu, mai delicat sau nu, să dau acel ceva pe care MEREU puteam să-l dau, cu împrumut sau în dar, sau luat pur și simplu – un obiect pierdut sau furat, dar de care mă puteam dispensa fără ca în realitate să fiu cu adevărat afectat. De regulă mă prind de aceste ocazii relativ târziu, în timp ce procesul respectiv se desfășoară sau s-a încheiat deja, zâmbesc și mulțumesc! Tocmai am fost folosit… Cred în rugăciunea Sfântului Francisc, și produce efecte.
Și parcă toate acesteia îmi sunt tot mai evidente, tot mai profunde și mai ample pe măsura ce sunt vigilent, le observ, le dau curs dacă asta trebuie să fac, și mulțumesc!
Este corect să evidențiez, mulțumind cu reverență, acele ființe remarcabile, văzute – oameni, animale, plante sau fenomene – sau nevăzute, care îmi ies în cale pentru a-mi ușura învățarea unor lecții. O categorie aparte eate cea a maeștrilor care apar, îmi dau ideea sau învătătura de care am nevoie apoi dispar, fiecare dintre noi urmându-ne calea.

[…] Am descoperit că blocajele mele, fricile, programările, credințele limitative, valorile setate sau preluate aiurea de la alții sau nu, de regulă pe frecvențe non-benefice mie, jurămintele și promisiunile făcute mie însămi sunt cauze deranjante, perturbatoare, ‘zgomot’ care mă împiedică în experimentarea stării de entuziasm și prezența, cu toate efectele în cascadă: a trăi plenar, a manifesta, a fi fericit.
Asta-i un lucru bun: știu ce am de lucrat, ba chiar mai mult, am și instrumentele trebuincioase. Și pentru asta mulțumesc oamenilor minunați pe cate Viața mi i-a scos în cale, în special Roxanei, Devei Dwabha și lui Brandon Bays.

Mulțumesc tuturor acestor gânduri și rânduri, care îmi folosesc acum, că le-am împuternicit dându-le viață inclusiv în această realitare, în acest timp și în acest plan.
Și îți doresc să-ți folosească, cititorule. Dacă ai ajuns să citești asta probabil că ai nevoie și deja ai luat ce îți este de trebuință , și mă bucur să fie așa!
Namaste!

• Pentru tot ce am scris mai sus am pilde, exemple din ce am trăit și experimentat. Nu le-am inclus din motive de volum al scrierii, însă sunt bucuros să le impărtășesc.
• Imaginile sunt fie ‘royalty free’, fie din arhiva personală

#cele9stele #calatoriaspretine #aventurilesuriei #impreunapentrunatura #readysteadymarry #readysteadybaby #pepinierero #anuarulterapeutilor #legeaatractiei #womenwhoseeinthedark #tantraretreat

Comments

comments

Comments are closed.