Cum a ținut inventarea Roții omenirea pe loc

Dezvoltare personala Editoriale Uncategorized

Până la urmă, a ‘învârtit’ roata omenirea în față sau a ținut-o pe loc?
Baterie antica

Bateria ‘Bagdad’

De multă vreme mă tot bântuie întrebarea: cum era dacă omul nu ar fi inventat roata, ci ar fi fost forțat să se descurce altfel? Să inventeze altceva? Să aleagă altă cale tehnică, sau chiar altă cale , ca și principiu, total diferită față de ce cunoaștem noi astăzi. Ca, de exemplu, să leviteze sau sa fi accesat Energiile universale, așa cum știm că a știut face… și încă mai știe.
Mi-ar plăcea să știu cum a fost de uimit întâiul inventator al roții pe planeta aceasta, – dacă o fi fost de pe planeta asta, când văzând rostogolindu-se un buștean, o piatră sau un bulgăre de pământ sau de zăpadă, s-a prins de cum putea folosi asta pentru a-și face viața mai ușoară… Și dacă a fost conștient de importanța găselniței sale.
Cred că roata a fost mai mult ‘descoperită’ decât ‘inventată’.
A fost momentul istoric al alegerii unei direcții într-o răspântie majoră, ca și efecte în timp. Am putea extinde discuția și spre impact ecologic, limitări de utilizare, control. Dar astea sunt ‘de la un alt curs’,
Roata, din punctul de vedere al tehnicii, a avut cam același impact ca și biblia pe plan spiritual.
Și dacă biblia a mai fost schimbată pe ici – pe colo în edițiile pentru public, în funcție de religie, cult – probabil la fel și cu roata. Au mai fost unii, la scara istoriei, care au extras, la nivel conceptual, maximul posibil, dar tot din preconcepția și limitările roții și ale teoriilor mecaniciste, mai ales newtoniene. De exemplu Leonardo Da Vinci, toți inventatorii de motoare cu combustie externă, apoi internă, și alții ca ei. Chiar și Coandă a gândit motorul cu reacție cvasi-rotund; aici, însă, vorbim de optimizarea funcțională a formelor și geometriei.

Să vedem ce urmează după roată.
Când se ‘termină’ roata, începe levitația electromagnetică tip Maglev.
Când se ‘termină’ discul de la telefon, încep butoanele, cu tot ce înseamnă asta electronică în spate. Adică alte performanțe și alte deschideri.
Când se ‘termină’ elicea, încep motorul cu reacție și cel de rachetă. Și curburile spațio-temporale, portalurile. Vă amintiți experimentul Philadelphia?
Când se ‘termină’ roata, începe teleportarea. Mai întâi un electron, apoi cam orice.
Când se ‘termină’ roata, începe ceva nou, uneori mult mai performant și mai nelimitativ. Altă tehnologie, de multe ori total altă filozofie și abordare.

Se pare ca străbunii noștri știau să comunice la distanțe mari cu acuratețe. Azi exista școli ocultate pentru așa ceva, de obicei militare. Sau niște simple și accesibile cursuri de Reiki sau Prananadi, care au menirea să ne aducă aminte ceea ce inteligența infinită a corpului nostru știe deja. Și multă deschidere. “Out of the box!”
Azi, după secole de ‘nimic’, pentru mase, avem o dublare a acestor înzestrări firești, universale și inhibate de grupa a șaptea, de programări, ocultări și autolimitări. Avem rețelele de socializare și informare worldwide. E bine și așa, doar că acestea sunt extrem manipulative și supuse controlului unuia și altuia. Ale unor guverne, spre exemplu. Eu cred că, pe lângă un mare cadou, sunt o altă roată.

Se pare că străbunii noștri aveau la dispoziție cunoștințele și tehnologia care le permitea să zboare pe un soi de discuri din materiale uitate astăzi (de mase), prin lovirea lor cu niște bastoane speciale, care le făceau să vibreze și… să-și ia zborul. Prin aceeași tehnică puteau fi direcționate. Antigravitație. Sau gravitație negativă descrisă de ecuații teoretice complexe.
Trebuie sa admit că tot în acele scrieri se zice că aceste discuri nu erau pentru mase, ci pentru cei aleși.
Să ne amintim de mecanismul de la Antikitera, de bateriile ‘Bagdad’, de circuitele și elementele electrice (becuri…) figurate pe basoreliefuri antice. Sau de ‘vimane’. Sau de imensele ‘piste de aterizare’ antice. Desene cu OZN-uri sau astronauți. Și mențiuni ascunse sau nu, dar greu de crezut de pe poziția limitărilor și ingâmfărilor de astăzi. Evidențele celor doua civilizații extraterestre de la piramidele egiptene. Construcțiile incredibile ale antichitații. Cum cărau pietrele? Cum le așezau? Sau le ‘turnau’ pur și simplu pe locurile lor? Cum se zice despre Sarmisegetusa și Fețele Albe.
Zău, ce știm cu adevărat despre toate astea?
Noi toți care, tot mai mulți, ne ‘activăm’ sau ‘descoperim’ tot felul de abilități care până acum păreau paranormale, și pe care oricum au fost întotdeauna în noi…

O similaritate asupra căreia vreau să-ți atrag atenția, cetitorule, este că și în termeni de spiritualitate și lucrul de desăvârșire personală, cu sine, exista roata care limitează, plafonează și ține pe loc. De exemplu: un habotnic nu va lucra, în realitate, niciodată, cu adevărat cu el. Va ține predici despre alții și se va de exemplu pe sine. Din întuneric.
Alta cale de fugă este, și aici vorbesc din experiența proprie, este de a te blinda cu știință teoretica și puhoi de diplome de cursuri și studii, fără a experimenta mare lucru cu adevărat.
Alții, și din nou vorbesc din experiența proprie, se văd foarte importanți și se centrează pe o falsă realitate ‘absolută’ numită carieră, muncă, utilitate socială, politică sau similar, fără să ‘lucreze’ cu ei, cu adevărat, mai întâi.
O altă categorie se înrolează în mișcări, curente cu background de evoluție, declarate spirituale sau cu iz spiritual, de multe ori restrictive, ca și acces, sau chiar exclusiviste, și trăiesc cu convingerea că asta îi face, implicit, să se desăvârșească, și asta îi scutește și îi oprește de la alte eforturi.
O altă ‘roată’ sunt și momentele de revelație și conștientizare, de iluminare, când o trăire divină îl oprește pe individ din a munci și a căuta, a cerceta în continuare. Foamea înseamnă căutare.
Toate acestea sunt în categoria de ‘Roți’ care păcălesc. Care țin pe loc, adică. Dau senzația de soluție găsită, de lecție învățată și, de multe ori, de unică rezolvare și asta duce foarte repede la plafonare.
Partea frumoasă este că asta se poate schimba într-o clipită, pentru fiecare dintre noi. … Apoi există Einstein, Ghandi, Maica Teresa, Steve Jobs … Toți acești maeștri neliniștiți și ‘treziți’ pentru care ‘roata’ nu a fost un scop în sine și o soluție finală, ci doar un mijloc, o unealtă pentru un pas mai departe, spre evoluție. A lor și a întregii omeniri.

Și, până la urmă, a ‘învârtit’ roata omenirea în față sau a ținut-o pe loc?

 

Paul GABOR – ILIESCU

 

Foto: domeniul public / internet

Comments

comments