India… îmi este imposibil să pricep cum funcționează. Par sa fie niște reguli, apoi o infinită corupție și o enorma foame. Și toate acestea, evident – și paradoxal pentru mine, funcționează.
India este un continuum demografic cale de o Europa si 15% din oamenii de pe glob.
Un continuum de praf, animale, oameni și vaci.
Vaca indiană are o soarta care este oglinda amplificată a viziunii si vietii a marii majorități a indienilor. Ea se intreaba de ce exista, căci nimeni nu o deranjeaza, totul o protejeaza, cumva hrană ajunge la ea si este in viață. Și, din lipsa de repere (limite, constrangeri, obligatii, necesitati, interdictii…), dar si a imposibilității primordiale de a influenta ceva, cedează controlul si se supune vietii. Intr-o infinită acceptare.
Greu de imaginat cum ar fi India cu o alta religie, filozofie decat cea a acceptării și cu o altă organizare decat pe caste. 1,25 miliarde cu o densitate greu de inteles. Aici totul este incontrolabil si la voia sortii. Ommmmmm.
Delhi este o Indie in care peste continuumul locului au fost strecurate clădiri si străzi si toată viata s-a mutat și concentrat unde a avut loc: pe strazi, cu corecția respectivă a densității și zgomotului. Ordonată pe strazi si cartiere, dar cu acelasi praf si densitate de oameni, praf și animale.
Aici trebuie să ai vedere periferică excelentă și urechi rezistente și căi respiratorii robuste pentru a supraviețui.
Esența transportului în India este sonarul. Adică dacă ai un vehicul în mișcare claxonezi cvasi-continuu ca să semnalezi celorlalți că exiști. Doar asa, ca să stie. In caz că vor sa meargă tot pe acolo, sau să stea dupa colțul unde tu nu-i poți vedea. Sau să schimbe directia de mers. Doar așa….
Pe orice stradă există un trafic pe minim de două ori mai multe fluxuri decât îmi pot imagina după standardele mele de inginer de automobile occidental. Adică unde văd și exista două benzi se circula în hărmălaie de claxoane pe patru, iar peste toate acestea se suprapune continuumul de vaci, câini, tuktuk-uri, motociclete, biciclete și pietoni. Și maimuțe, o grămadă de maimuțe, acoli unde ele există.
[…]
Mi se pare un efort enorm și absolut remarcabil, ca locuitor într-un astfel de tumult, să te smulgi din continuumul general și să te individualizezi cumva. Aici, in India, sau în oricare alt loc. Unii au doar impresia că au facut-o și slujesc în vreo multinațională. Dar nu se mai vad pe ei cand se privesc în oglindă. Si rareori îsi recunosc oglinzile când ele exista. Frumusețea acestor timpuri este că toate acestea se pot schimba intr-o clipă, prin intenție si alegere.
India… peste toate se suprapune un alt continuum al constiinței, care crează toată această siguranță și sentiment de aparținere și de ‘acasă’ de aici. Combinat cu acceptarea si renuntarea specifice locului aici ai toate condițiile să te întâlnești pe tine. Repet: doar după decizia de a o face. Așa cum o poți face, dealtfel, oriunde în lume și oricând. Aici, însă, depărtarea de casă și energia locului te ajută.
[…]
Am mai discutat cu oameni și m-am mai documentat după publicarea postului și am o idee despre cum poți lăsa tot vacarmul indian să se manifeste și totuși să ai niște limite: pedepsele. Pentru unele fapte – pedeapsa capitală.
Foto: arhiva proprie